Există un moment în care descoperi că nu mai ai nevoie să vorbești tot timpul pentru a te simți conectat. Că există o altă formă de prezență — mai profundă, mai liniștită — în care relațiile nu se măsoară în cuvinte, ci în calitatea tăcerii dintre ele. Pentru mulți dintre noi, a ajunge aici e […]
On the Silence That Unites: When Silence Becomes a Form of Connection Read More »
Când am pornit în călătoria mea de autocunoaștere, aveam vreo 14 ani. O parte din motivația de a urma o astfel de cale a fost sufocarea pe care am trăit-o în raport cu așteptările tuturor celor din jurul meu. Nu spun că a fost totul dificil și urât, ci că amintirile frumoase, pline de bucurie
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am înțeles în ultimii ani este că relațiile disfuncționale din viața adultă nu sunt despre „ceilalți”. Sunt despre tiparele pe care le-am învățat în relație cu familia de origine și pe care le recreăm — uneori fidel, alteori inversând rolurile în speranța că, de data asta, le
Dysfunctional Relationships Don’t End with Others, but with Patterns Learned from Family Read More »
Uneori, în spatele unei relații tensionate sau a unei stări persistente de disconfort, nu se află neapărat așteptările celorlalți, cât modul în care am ajuns să ne raportăm la ele. Un detaliu care pare mic — o privire, o reacție, o urmă de dispreț — poate scoate la iveală o tensiune mai profundă: nu între
On Standards, Resources, and Relationships: When Tension Comes from Compromise Read More »
Există momente în care lumea pare că se prăbușește în jur. Evenimente, proteste, alegeri, voci stridente, polarizare. Și totul pare un haos de opinii și reacții. Dar dacă ne uităm mai atent, ce vedem nu e doar politică sau economie — ci psihologie colectivă în mișcare. Recent, am observat o tendință stranie: dorința unor oameni
Există în mulți dintre noi o formă subtilă de loialitate care trece neobservată. Nu pentru că e lipsită de importanță, ci pentru că este atât de adânc înrădăcinată în felul în care am învățat să iubim, să fim acceptați, să supraviețuim. Această loialitate are un nume tăcut: fidelitatea față de neadevăr. Și ceea ce o
Loyalty to Untruth: The Silent Pact That Keeps Us Captive Read More »
Există un moment — greu de anticipat, dar imposibil de ignorat — în care o identitate profesională începe să se dezlipească de tine. Nu cu revoltă, nu cu furie, ci cu un amestec de luciditate, tristețe și recunoștință.Așa m-am desprins, încet și aproape tăcut, de rolul de terapeut. Sau, mai precis, de imaginea idealizată a
At the Edge of Identities: Letting Go of the Therapist Role Read More »
Despre nedreptatea tăcută care însoțește drumul spre „acasă” Se vorbește mult despre vindecare, regăsire, transformare.Despre “a fi tu însuți”, “a-ți urma calea”, “a te reconecta cu cine ești cu adevărat”.E un discurs plin de lumină — dar, paradoxal, tocmai asta îl face incomplet. Pentru că foarte puțini vorbesc despre cât de sfâșietor e, de fapt,
The Path to the Self: The Heartbreaking Truth Behind Healing Read More »
Un eseu despre influență, confuzie și reconectarea cu propria voce Mai jos am notat o reflecție personală, construită din experiențe directe și din observații subiective despre modul în care uneori ne putem pierde temporar capacitatea de a percepe clar realitatea, atunci când intrăm în contact cu persoane sau spații care distorsionează adevărul. Nu este o
Between Worlds: the Story of a Return from Distortion Read More »
Vindecarea reală nu e un proces pasiv, care se întâmplă peste noapte sau fără voia noastră. Nu este nici o simplă dorință, nici o comandă a altcuiva. Ea pornește dintr-un loc profund al alegerii: o alegere sinceră, autentică, asumată. Este momentul în care spunem, cu toate fricile și îndoielile noastre: „Vreau să mă eliberez. Vreau
You must be logged in to post a comment.