mindfulness

Menținerea unei stări de pace interioară a devenit pentru mine, treptat, un exercițiu activ. Trăim într-un context în care conectarea este adesea confundată cu accesul nelimitat, iar adaptarea cu obligația de a fi mereu disponibil. Spațiul personal — fizic, emoțional, mental — este traversat frecvent fără cerere, fără claritate și fără asumare, sub pretextul normalității.

Când am pornit în călătoria mea de autocunoaștere, aveam vreo 14 ani. O parte din motivația de a urma o astfel de cale a fost sufocarea pe care am trăit-o în raport cu așteptările tuturor celor din jurul meu. Nu spun că a fost totul dificil și urât, ci că amintirile frumoase, pline de bucurie

📘 Ghid personal pentru atunci când nu mai am chef de BS, ci vreau să știu ce e real Uneori, oamenii trec prin viața noastră cu pași grei, lăsând urme adânci și bruște. Alteori, apar pe nesimțite, cu o privire blândă, un gest mic, o prezență care nu cere nimic.În momentele în care totul pare

Uneori, avem nevoie doar de un spațiu tăcut ca să începem să creștem cu adevărat Există anumite întrebări care nu vin din minte, ci dintr-un fel de tăcere care se instalează în noi după ce viața ne-a scuturat puțin de pe pilotul automat. M-am întrebat recent — și poate dorești și tu să răspunzi invitației

Despre spațiu, iubire și ceea ce rămâne după liniște La început, mi se părea un parc chel. Gol, plictisitor. Nu prea mare, prea frecventat, cu puține bănci și cu o atmosferă care nu m-a atras niciodată. Mai fusesem pe acolo, cu câteva persoane, dar nu m-a prins. Nu aveam o relație cu el.Era doar un