Există un moment în care descoperi că nu mai ai nevoie să vorbești tot timpul pentru a te simți conectat. Că există o altă formă de prezență — mai profundă, mai liniștită — în care relațiile nu se măsoară în cuvinte, ci în calitatea tăcerii dintre ele. Pentru mulți dintre noi, a ajunge aici e […]
Despre liniștea care unește: când tăcerea devine formă de conexiune Read More »
Când am pornit în călătoria mea de autocunoaștere, aveam vreo 14 ani. O parte din motivația de a urma o astfel de cale a fost sufocarea pe care am trăit-o în raport cu așteptările tuturor celor din jurul meu. Nu spun că a fost totul dificil și urât, ci că amintirile frumoase, pline de bucurie
Există unele gânduri care nu intră neapărat în categoria „adevărurilor greu de spus, dar eliberatoare”. Sunt mai degrabă trăiri care nu se cer rostite cu voce tare, ci lăsate să se scrie. Așa cum vin. Fără formă, fără presiune. Un jurnal sincer, o formă de întoarcere către mine. Despre alegeri și etape Zilele trecute am
Jurnal de revenire. Durerea care ne aduce înapoi către noi Read More »
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am înțeles în ultimii ani este că relațiile disfuncționale din viața adultă nu sunt despre „ceilalți”. Sunt despre tiparele pe care le-am învățat în relație cu familia de origine și pe care le recreăm — uneori fidel, alteori inversând rolurile în speranța că, de data asta, le
Relațiile disfuncționale nu se încheie cu ceilalți, ci cu tiparele învățate din familie Read More »
Uneori, în spatele unei relații tensionate sau a unei stări persistente de disconfort, nu se află neapărat așteptările celorlalți, cât modul în care am ajuns să ne raportăm la ele. Un detaliu care pare mic — o privire, o reacție, o urmă de dispreț — poate scoate la iveală o tensiune mai profundă: nu între
Despre standarde, resurse și relații: când tensiunea vine din compromis Read More »
Există momente în care lumea pare că se prăbușește în jur. Evenimente, proteste, alegeri, voci stridente, polarizare. Și totul pare un haos de opinii și reacții. Dar dacă ne uităm mai atent, ce vedem nu e doar politică sau economie — ci psihologie colectivă în mișcare. Recent, am observat o tendință stranie: dorința unor oameni
Există în mulți dintre noi o formă subtilă de loialitate care trece neobservată. Nu pentru că e lipsită de importanță, ci pentru că este atât de adânc înrădăcinată în felul în care am învățat să iubim, să fim acceptați, să supraviețuim. Această loialitate are un nume tăcut: fidelitatea față de neadevăr. Și ceea ce o
Fidelitatea față de neadevăr: pactul tăcut care ne ține captivi Read More »
Există un moment — greu de anticipat, dar imposibil de ignorat — în care o identitate profesională începe să se dezlipească de tine. Nu cu revoltă, nu cu furie, ci cu un amestec de luciditate, tristețe și recunoștință.Așa m-am desprins, încet și aproape tăcut, de rolul de terapeut. Sau, mai precis, de imaginea idealizată a
La granița dintre identități: despărțirea de rolul de terapeut Read More »
Despre hărți, vindecare și reîntoarcerea la întrebări mai adânci Sunt gânduri care nu au neapărat forma unei confesiuni grele, dar care cer să fie așezate undeva, scrise, scoase la lumină. Nu neapărat pentru a fi înțelese pe loc, ci pentru a fi onorate. Pentru a-și ocupa locul lor în povestea noastră. Acesta este un text
Am avut o perioadă destul de dificilă recent și am luat o pauză de la pictura mandalelor. Dar a fost util, pentru că mi-a oferit oportunitatea de a mă imersa în amintirile care au dat viață acestui proiect: bunicul meu pictând felicitări în acuarelă. Încă mai aveam un set de pensule din păr de veveriță
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.